Buna-Vestire - sărbătoarea creației din nou a lumii, a biruinței Vieții asupra morții

Conferința susținută cu ocazia sărbătorii Bunei - Vestiri si a lansării cărții „Să nu ne răzbunați”  - sfinții închisorilor în data de 25 martie 2013 com. Borca

Am pășit de curând pragul primăverii de anul acesta și Biserica ne și propune spre serbare un eveniment din istoria mântuirii care ne îngrămădește în memoria spirituală pe cât de multe imagini și persoane vrednice de cinstire pe atât de multe întrebări care stârnesc în noi dorul după har.

Provocat oarecum de o carte a părintelui George Florovski intitulată „Creație și Răscumpărare” dar și de iscodirea minții am inclus în titlul conferinței cuvintele „creație din nou” și „biruința Vieții” dorind a clădi o paralelă între creația dintâi - cea prezentată în Cartea Facere - și crearea din nou a lumii prin Vestea cea Bună adusă de Arhanghelul Gavriil Fecioarei Maria din Nazaret. La baza acestei paralele stă prezența incontestabilă a îngerului amintit. El e de fapt firul roșu al conferinței dar și al sărbătorii. Prin acest demers care se dorește a fi la granița dintre teologia practică și cea științifică nu se afectează în nici un chip statutul Fecioarei Maria. Ea rămâne în cadrul sărbătorii liturgice de azi principala prăznuită și lăudată, „mai cinstită decât heruvimi și mai mărită fără de asemănare decât serafimi”.

Plecând deci de la prezența Arhanghelului Gavriil vom putea contura câteva idei ce ne fac să înțelegem de ce Buna – Vestire e o sărbătoare care justifică pe deplin cele două idei sugerate în titlu.

Vom enumera punctual elementele de legătură între cele două evenimente – Creație și Buna – Vestire – nu numai din motive ce țin de organizarea conferinței ci și din motive didactico-pedagogice.

1. Arhanghelul Gavriil reprezintă și la sărbătoarea de azi dar și la Facerea lumii puterile cerești în acțiune dar nu orice acțiune ci doar cea care îi e permisă de Domnul de aceea de multe ori acțiuni ale unor astfel de ființe celeste sunt numite și manifestări ale lui Dumnezeu. Ele au menirea nu doar de a lăuda pe Atotputernicul ci și de a transmite oamenilor voia Lui, de a fi mesageri ai Creatorului așa după cum indică și denumirea: מַלְאָךְ e de fapt îngerul care îndeplinește o מְלָאכָה adică o misiune pe care a mandatat-o Însuși Dumnezeu. Noi însă avem denumirea de înger împrumutată din limba greacă și anume άγγελος care înseamnă trimisul sau mesagerul lui Dumnezeu. Prezența acestui arhanghel e una care ne aduce de la Creația cea dintâi până la Buna – Vestire și apoi până la sfârșitul veacurilor după mărturiile Sfintei Scripturi. El cuprinde toată istoria omenirii, prezentând în însuși numele său autoritatea, adevărul, puterea de necontestat a lui Dumnezeu. Numele Arhanghelului Gavriil vine tot din limba ebraică și se tâlcuiește „omul-erou al lui Dumnezeu, cel tare sau însăși manifestarea puterii, tăriei Lui”. Prezența îngerului Gavriil la Buna – Vestire e o garanție că Dumnezeu își ține promisiunile făcute imediat după căderea omului în păcat dar și că de la acest eveniment Creatorul dirijează omenirea spre veșnicie.

2. „Cartea I a lui Enoch” – o scriere apocrifă din literatura iudaică – ne relevă că responsabilitatea specială a arhanghelului amintit e paradisul. Prin urmare cel care e pus să păzească ușile raiului face aceasta ajutat de crin și de sabia vâlvâitoare. Crinul – simbol al purității, perfecțiunii și măreției – alături de sabia de foc – probabil o putere celestă aflată în subordinea Arhanghelului Gavriil – redau descriptiv ideea că perfecțiunea divină și adevărul divin sunt pline de speranță. Chiar dacă omul coboară din rai aceasta nu e una definitiv – distructivă ci plină de nădejdea reprimirii Fiului Risipitor. Același lucru îl reprezintă și prezența iconică a Bunei – Vestiri pe Sfintele Uși. Aici evenimentul indică faptul că întoarcerea în rai se face numai prin momentul zămislirii Fiului lui Dumnezeu. Buna – Vestire leagă nu numai creația dintâi cu cea din urmă ci și raiul ceresc de Împărăția Lui. Aflat în fața Sfintelor Uși în închinare creștinul are în minte speranța redată lui prin evenimentul prăznuit astăzi. La Buna – Vestire Arhanghelul Gavriil e prezent și nu alt înger pentru a indica dreptatea și corectitudinea Proniatorului dar și faptul că planul de mântuire a omului cel stabilit din veșnicie e confirmat acum și valabil până la sfârșitul veacurilor (Apoc. 8,2). El leagă prima de a doua creație și prima cădere de prima speranță salvatoare, mântuitoare.

3. Neascultarea Evei care e produsă în urma unui dialog cu un arhanghel – Lucifer -  e vindecată prin ascultarea smerită a Fecioarei Maria în urma unui dialog cu Arhanghelul Gavriil. Mai întâi Sfântul Irineu apoi Fericitul Augustin sesizează această paralelă, ultimul dintre ei remarcând: „E o mare taină ca după cum printr-o femeie moartea a devenit partea noastră, viața a fost născută tot printr-o femeie” (Despre pătimirile lui Hristos).

4. Arhanghelul Gavriil vestește profetului Daniel trecerea celor șaptezeci de săptămâni (Dan. 9,24) „până ce fărădelegea va trece peste margini și se va pecetlui păcatul și se va ispăși nelegiuirea , până ce dreptatea cea veșnică va veni, vedenia și proorocia se vor pecetlui și se va unge Sfântul Sfinților”. Profeția face referire la trecerea celor șaptezeci de săptămâni de ani  - adică 490 ani – până la moartea pe cruce a Fiului lui Dumnezeu. Deducția logică ne descoperă faptul incontestabil că Buna - Vestire este un act real istoric. Calculul este unul simplu: după eliberarea de sub robia babilonică în urma edictului semnat de Artaxerxes Ezdra și Neemia – cei doi mari reformatori iudaici – se reîntorc în țară în anul 457 î. Hr., începând reconstrucția templului, an cu care se calculează cei 490 profețiți de profetul Daniel. Dacă la cei 457 adăugăm 33 – vârsta pământeană a Mântuitorului – înțelegem nu numai perfecțiunea și exactitatea planului divin ci și faptul că Buna – Vestire a avut loc la o dată istorică precisă. Interesantă este și prezența aceluiași Arhanghel de-a lungul istoriei omenirii care se ocupă în mod cu totul aparte de îndeplinirea celor promise în rai după căderea primilor părinți.

Dar venirea Fiului lui Dumnezeu în lume nu e una ce se întâmplă accidental în istoria omenirii. Sfântul Apostol Pavel numește evenimentul în sine „taina cea din veac ascunsă neamurilor iar acum descoperită sfinților Săi” (Col. 1, 26) care a fost prezentată lumii „la  plinirea vremii” (Gal. 4, 4). O caracteristică a acestei taine a zămislirii și deci întrupării Fiului i se descoperă Sfântului Ioan Teologul în Apocalipsa 13, 8 unde se precizează că la final se vor închina toți oamenii „Mielului celui înjunghiat de la întemeierea lumii”. Acest lucru arată deodată atotștiința dar și planul plin de iubire care străbate veacurile a lui Dumnezeu Tatăl. El hotărăște ca Fiul să se întrupeze pentru noi și pentru a noastră mântuire încă înainte de întemeierea lumii. Textul ne spune că nu numai hotărârea de a trimite pe Fiul e dinainte de crearea lumii ci chiar junghierea Mielului deci sacrificarea Fiului pentru păcatul omenirii e tot de atunci. Virtual jertfa Mântuitorului pe Cruce are loc atunci la întemeierea lumii iar în chip văzut ea are loc pe Golgota.

 Buna – Vestire  și Jertfa pe Cruce sunt evenimente hotărâte înainte de creația lumii și arătate nouă atunci în chip istoric iar acum duhovnicește descoperite fiecăruia prin viața liturgică a Bisericii. Troparul sărbătorii de azi ne spune că „astăzi este începutul mântuirii noastre”. Buna – Vestire e un nou început al mântuirii pentru fiecare după ce prima creație își ratase ținta prin neascultare. Astăzi Fiul lui Dumnezeu devine Fiul Fecioarei vindecând acum neascultarea Evei cu ascultarea Maicii Domnului. Și totuși mântuirea are loc astăzi adică nu suferă amânare din partea unui credincios autentic. Acum e momentul și nu mai târziu. Prezentul este timpul lui Dumnezeu ce trebuie fructificat în scopul petrecerii noastre cu El în Împărăția Lui cea cerească.

Înțelegem deci din cele expuse că Buna – Vestire este crearea din nou a lumii, o nouă șansă pentru creația întreagă și pentru om în mod special. Înțelegem acum de ce Biserica a hotărât ținerea acestei sărbători în luna martie. Desigur că s-a avut în vedere și cuprinderea în perioada 25 martie – 25 decembrie a celor nouă luni care-i sunt necesare unei ființe umane pentru a se naște. Dacă însă venirea primăverii e una ciclică crearea din nou a lumii nu este. Evenimentul celebrat astăzi a avut loc o dată pentru totdeauna din punct de vedere istoric. El este însă actualizat – actualizat și nu repetat – în fiecare an prin viața liturgică a credinciosului în comuniune cu biserica lui Hristos. Creștinul trăiește aievea Vestea cea Bună și însoțește în ascultare pe Maica Domnului. Astfel acel : „Fie mie după cuvântul Tău” este un angajament ferm din partea noastră că vom fi și noi ascultători de Dumnezeu, de poruncile Lui, îmbrăcând voința noastră cu voia Lui, sfințind sentimentele noastre cu sentimentele Lui și înnobilând rațiunea noastră cu rațiunea Lui.

În final aș dori să sintetizez lecția pe care sărbătoarea zilei de 25 martie ne-o predă.

• Pierderea paradisului nu-i sfârșitul lumii ci începutul alteia după cum și păcatul nu înseamnă distrugerea omului ci o nouă posibilitate de reabilitare prin pocăință. Buna – Vestire este speranța lumii, a vieții și a omului.
• Îndepărtarea omului din rai e o manifestare a dreptății filantropice a lui Dumnezeu care-și ține promisiunea protoevangheliei și care cheamă pe om la abandonul păcatului, la îmbrățișarea căii adevărate, la împărtășirea de harul divin, la trăirea vieții lui Hristos în propria viață efemeră. Sfântul Arhanghel Gavriil garantează prin prezența sa că planul e al lui Dumnezeu iar Fecioara Maria arată cum trebuie urmat acest plan. Buna –Vestire devine astfel primul indiciu al dreptății și dragostei consecvente a Creatorului față de  creație.
• Prin Buna – Vestire începe biruința lui Hristos asupra morții, biruință care e continuată pe Cruce și desăvârșită prin Înălțarea Fiului la cer și trimiterea Duhului Sfânt în lume. Dar această victorie nu e numai a Domnului Hristos ci ea poate și trebuie să fie un act prin care păcatul, egoismul, răul în general sunt distruse definitiv în noi. Acest început din nou al creației – prin vestea cea mare a zămislirii pruncului sfânt – poate și trebuie să fie un nou început al urcușului nostru duhovnicesc.

Nu întâmplător acest eveniment e prăznuit în Postul Mare ci pentru că alătură plânsul pentru păcate de bucuria primirii iertării prin ascultarea Fecioarei Maria. E respectat așadar un principiu al postirii pe care-l va enunța Mântuitorul în Predica de pe Munte care se poate numi principiul tristeții bucuroase: „Când postiți nu fiți triști ca fățarnicii… ci tu când postești unge capul tău și fața ta o spală ca să nu te arăți oamenilor că postești ci Tatălui Tău care este în ascuns și Tatăl Tău care vede în ascuns îți va răsplăti ție în ascuns” (Mt. 6, 16 – 17).Bucuria nu constă în aceea că nu ne asemănăm cu fariseii ci în răsplata cea bună care vine de la Tatăl. Acest schimb dintre Dumnezeu – Tatăl și om are la baza lui Vestea cea Bună primită de Fecioara din Nazaret. Speranța îndeplinirii promisiunii devine certitudine iar credința capătă consistență numai prin ascultarea deplină a Maicii Domnului de glasul Arhanghelului Gavriil.

Pr. Drd. Ifrim Mihai

Parohia Sabasa, Neamț

25 martie 2013