În nicio altă zi a anului nu mă simt mai aproape de copilărie așa cum mă simt în zilele binecuvântate ale Crăciunului.De mii de ani,mergând pe la casele creștinilor,preotul vestește tuturor minunea în ajun:Nașterea Ta Hristoase,Dumnezeul nostru,Răsărit-a lumii,Lumina cunoștinței...
Copil fiind mergeam și eu să vestesc de cu seară magia întrupării pruncului sfânt de la Betleem.Cu obrajii si mâinile roșii de ger dar și cu ochii plini de o bucurie nespusă colindam alături de prietenii mei pe la ferestrele gospodarilor ce ne așteptau cu nuci,colaci si rareori câte un bănuț.Eram primiți cu multă dragoste în casa frumos primenită de sarbătoare,mirosind a brad si mere coapte.
Urma să se nască un mare împărat și trebuia să-l primim așa cum se cuvine:cu sufletul si casa primenite.Magii urmau steaua tot așa cum și noi urmăm drumul de la o casă la alta pentru că în fiecare casă Hristos era așteptat să se nască.Era o noapte sfântă,o noapte in care vesteam unul altuia bucuria Crăciunului.Stelele străluceau,satul răsuna de colind iar Hristos se năștea prunc.Un prunc ce aducea cu El multă bucurie și dragoste.Ajungeam acasă târziu în noapte obosiți dar mulțumiți de traista plină cu de toate.În ,,odaia de curat' brăduțul era împodobit cu steluțe,lumânări și bomboane.Adormeam în miros de cetină verde și licăr de lumină visând la Moș Crăciun.Nu știu cum făcea dar de fiecare dată îmi lăsa darul dorit fară să-l pot vedea.În fiecare an îmi propuneam să stau treaz și cu ochii ațintiți înspre brad doar,doar voi avea norocul să-l văd.N-a fost să fie așa că mă mulțumeam doar să desfac cadourile minunându-mă cum de le știe el pe toate.
Dimineața pașii mă duceau către biserica satului,acolo unde,în colind și cântări duhovnicești,icoana Nașterii Mântuitorului aștepta credincioșii.Minunea Nașterii făcea să pară iconostasul ieslea întrupării pruncului sfânt.Maica Preacurata alintând la piept pe Cel fără de început,păstorii preamărind pe Fiul de Împărat,magii cu daruri alese la picioarele Lui Mesia,steua vestind minunea întrupării.Cel care la fiecare sfânta liturghie se jertfește pentru noi pe masa sfântului altar ne așteaptă în ziua de Crăciun ca și prunc pe iconostas.Câta jertfă și cată iubire!
Ascultam parcă vrajit minunea Nașterii Mântuitorului și sufletul meu de copil era plin de bucurie.O slujbă în care rugăciunile se împletesc cu colindele simple și frumoase îți înalță sufletul și te face să trăiești adevărate clipe de trăire duhovnicească.
Mi-e dor de copilarie,mi-e dor nespus de mine și de trăirile de-atunci.
Aș vrea să mai pot privi Crăciunul cu ochi de copil,să mă pot bucura de un colăcel aburind,să-mi înghețe obrajii de frig,să adorm așteptându-l pe moș,să primesc Nașterea Pruncului Sfânt cu sufletul curat,plin de iertare și de bunătate.
O clipă de copilărie,un minut de eternitate...asta îmi doresc de Crăciun!
Maria Bălăcianu
