SEPTEMBRIE - LUNA INFLORIRII VLASTARELOR SOFIEI
Luna septembrie face trecerea de la vară la toamnă, păstrând în calendar amintirea unui străvechi început de an (Începutul anului bisericesc). Este momentul din an când, drumul către ”Sfânta Marie Mica” și apoi Drumul Crucii, se împletește cu drumul spre școală .
În data de 17 septembrie este celebrată Sfânta Mucenică Sofia, simbol al înțelepciunii creștine cu cele trei fiice ale ei Credinta, Nadejdea si Dragostea (Pistis, Elpis si Agapis). Întâmplător sau nu, începutul anului școlar sub coroana înțelepciunii creștine este o viziune cum nu se poate mai bună asupra învățământului românesc și nu numai, mai ales la aceste vremuri. Nu putem nega faptul că trăim niște vremuri oarecum neclare, tulburi, ca o cotitură. „Această cotitură pretinde din partea noastră o dragoste spirituală. Va trebui să ne ridicăm la o perspectivă mai înaltă, la o nouă concepţie de viaţă, în care natura noastră carnală să nu mai fie diabolizată, aşa cum s-a întâmplat în Evul Mediu, iar firea noastră spirituală să nu mai fie călcată în picioare, aşa cum s-a întâmplat în epoca modernă. Ascensiunea noastră ne îndreaptă spre o nouă etapă antropologică. Nimeni, pe acest Pămînt, nu mai are altă soluţie decît să se ridice spre înălţimi. Mereu mai sus.” (Discursul lui Aleksandr Soljenițîn la Harvard- 8 iunie 1978)
Desfășurarea festivității de deschidere a anului școlar la Școala Sabasa a fost dublată de emoția și atenția preotului paroh Mihai Ifrim: „Este prima oară când particip la un astfel de eveniment. Începutul de an școlar nu este și nu trebuie să fie doar un astfel de început ci el se constituie într-un debut sau într-o trezire a tuturor factorilor educaționali: părinți, Biserica, mass-media, societatea în ansamblul ei. Dacă dorim să avem copii bine educați trebuie să conlucrăm printr-o conștiință educațională comună care să aibă la bază morala, etica, iubirea de frumos, de Binele Suprem de aproapele. O educație care se adresează individului și nu persoanei, o educație care vorbește de cunoștințe abstracte și nu de cunoașterea persoanei nu poate să-și atingă finalitatea. Binecuvântarea de azi nu e o binecuvântare doar pentru profesori și elevi ci e una care are în vedere crearea unei comuniuni sfinte și binecuvântate între elevi, profesori, părinți, Biserică și societate”.
Alături de cadrele didactice, oficialitățile locale, elevii nerăbdători de a- și reîntâlni dascălii, au participat la festivitate și părinții sau bunicii lor, așa cum sunt obișnuiți an de an.
După rugaciunea de început, oficiată de părintele Mihai Ifrim, acesta a adresat cuvinte pline de înțelepciune atât copiilor cât și cadrelor didactice și părinților, așa cum ne- am obișnuit deja în puținul dar fructuosul timp de când ne este alături.
Au luat cuvântul apoi Directorul adjunct, Viceprimarul comunei și reprezentantul Postului de Poliție Borca.
Nu știu de ce, (sau poate că știu), mi-au trecut prin minte tocmai acum cuvintele lui Simion Mehedinți, dedicate familiei, pământului românesc și muncii, pe care le respect și le care le susțin oricând: „Dacă e însă nevoie să individualizăm metoda educației nu numai după felul copilului, ci și după tradițiile poporului, urmează de la sine că sarcina de educator nu poate fi împlinită de oricine.”( Simion Mehedinți)
Nevoile spirituale ale omului, ca fiinta educabilă, sunt de fapt mult mai simple și naturale, firești, nu născocite doar din dorința de a fi în pas cu „progresul” european sau american, cu ordinea mondială.
Septembrie este o lună în care cele mai multe dintre plante încep să se veştejească, însă altele abia acum înfloresc. Unele flori sunt copiii… Să le udăm cu grijă!
Viața este o taină, iar copilul cel mai mare și mai curat izvor de afecțiune omenească. Jertfiți pentru el timpul vostru, dragostea voastră… !
autor înv. Nicoleta Ciubotă
